Un preot despre iadul de la L’Aquila

De duminica incoace, localitatea L’ Aquila, cea mai afectata de cutremure din toata Italia, s-a golit de lume. Cele câteva sute de români care muncesc in zona fie si-au urmat patronii in alte tinuturi italiene, fie au luat drumul spre tara. Un preot catolic, aflat din septembrie anul trecut in orasul italian, povesteste cu groaza despre seisme, victime si sperante naruite.

Frica si deznadejde. Altceva nu mai este in sufletul românilor stranieri aflati in localitatea L’Aquila, cel mai greu lovita de urgia cutremurelor. De mai bine de doua saptamâni pamântul se zguduie fara intrerupere, stârnind spaima si nesiguranta. Insa nimeni, nici italian, nici stranier nu a crezut ca poate fi si mai rau. „Noi am simtit cutremurele mai de demult, dar nu am intrat in panica. Nu erau de intensitate mare. Duminica insa, in noaptea de 5 spre 6 aprilie, a fost cutremurul cel mare. La ora 3.32 de minute. A tinut cam 22 de secunde. M-am trezit intr-un zgomot puternic. Auzeam cu trosnesc peretii, si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma refugiez intr-un colt al imobilului, sub o grinda, unde consideram eu ca sunt oarecum ferit. Când s-a terminat cutremurul am iesit repede afara, de teama sa nu se repete“, ne spune Ioan Bisog, preot catolic in localitatea L’Aquila. Asa au facut toti locuitorii, speriati de intensitatea cutremurului. A fost nevoie de timp ca oamenii sa prinda curaj, sa revina in locuintele abandonate, pentru a strânge câteva lucruri strict necesare si a se imbraca mai bine. „In noaptea respectiva nimeni nu a avut curaj sa doarma in paturile proprii. Eu am dormit in masina. In ziua urmatoare, toata lumea era panicata. Toti au ramas pe strazi, pentru ca unui bloc invecinat i-au cazut peretii, iar oamenii au realizat ca in orice moment cladirile se pot prabusi“, povesteste preotul Bisog.

Cei mai multi români au plecat din L’Aquila

De la inceputul acestei saptamâni, orasul L’Aquila aproape s-a golit de oameni. Unii dintre localnicii si-au facut bagajele si au plecat la rude, cât mai departe de zona cutremurelor. „Româncele care lucrau ca menajere sau infirmiere si-au urmat angajatorii. Insa au ramas si destui in L’Aquila, sperând intr-o minune. Unii s-au refugiat la corturile amplasate intr-o zona lipsita de pericole, iar altii au ramas pe strazi, dormind in aer liber. Nimeni nu s-a aventurat sa doarma in case, pentru ca au urmat nu stiu câte replici. Si asta noapte (miercuri spre joi – n.a.) a fost un cutremur destul de mare“, spune românul din A’quila. Parintele Ioan Bisog este inca urmarit de cosmarul blocurilor darâmate si cadavrelor scoase de pompieri de sub darâmaturi. „Am inteles ca erau studenti in cladirea prabusita. Chiar si un copil a murit“, spune afectat Ioan Bisog.

Italienii au uitat de adversitatile fata de români

In L’Aquila este o comunitate puternica de români. Cei mai multi lucreaza in constructii, dar sunt si destule femei ce trudesc in familiile italiene ca menajere sau ingrijitoare ale persoanelor vârstnice. „Catolici cred ca sunt vreo 40-50. Cel putin cam atât veneau la Liturghie. Mai sunt si ortodocsi. Este un parinte ortodox, Iulian Stoica, care celebra si el Liturghie pentru crestinii ortodocsi. Cred ca, in total se poate vorbi de 200-300 de români. Multi dintre ei sunt acum dezorientati.
I-am auzit pe tineri spunând ca vor pleca spre nord, sa-si caute altceva de munca. Sunt si unii care au plecat spre case, tinând cont ca sunt Sarbatorile Pascale. Dar unii au ramas pe loc, sperând in minuni“, sustine parintele Bisog. Necazul care s-a abatut asupra centrului Italiei i-a solidarizat pe oameni, indiferent de nationalitate. Italienii au uitat de adversitatea lor fata de români si, dupa cum sustine preotul Bisog, au ajuns sa-i priveasca mai cu ingaduinta.

www.desteptarea.ro