Bacaul, scena unei executii sinistre

Cu exact 92 de ani in urma, la Bacau era executat, cu sânge rece, sublocotenentul Constantin Ciulei. A cazut victima unuia dintre cele mai abjecte acte de tradare din istoria moderna a României, fiind secerat de gloantele plutonului de executie, la 10 februarie 1917, in zona cartierului CFR de astazi. Sfârsitul tragic nu a fost suficient pentru acest martir al primului razboi mondial, iar ramasitele sale, rascolite de buldozerele santierului bacauan din anii ‘70, nu si-au gasit linistea nici pâna in zilele noastre. Imaginea sa, insa, a ramas in memoria taranilor din satele bacauane, care continua sa-i cânte povestea.

La mai putin de un an de la intrarea României in primul razboi mondial, tara noastra se confrunta, deja, cu unul dintre cele mai mari acte de tradare din istoria moderna a românilor, act de tradare al carui protagonist era nimeni altul decât colonelul Alexandru Sturza, fiul fostului prim-ministru Dimitrie Sturza. Colonelul tradator era unul dintre cei ce figurau pe lista celor recrutati de agentii serviciului german de spionaj. Cu toate simpatiile sale pentru Germania si fortele sale armate, datorita relatiilor pe care acesta le avea in rândurile claselor conducatoarea, n-a fost inlocuit, in primele luni de razboi, de la comanda Brigazii a 7-a din Corpul 4 al Armatei a II-a. Din acesta pozitie, la 28 ianuarie 1917, impreuna cu un alt tradator trecut in slujba dusmanului, lt.-col. Crainiceanu (fiul generalului Grigore Crainiceanu), Alexandru Sturza stabileste conditiile in care urma sa se predea Puterilor centrale, alaturi de Regimentul 25 infanterie. Intentia celor doi era aceea de a imprastia manifeste in rândul soldatilor români, prin care se urmarea slabirea rezistentei trupelor noastre.

Plutonul de executie de la Bacau

Acestui complot pus la cale de filogermanii Sturza si Crainiceanu avea sa-i cada victima si sublocotenentul  Constantin Ciulei. Astfel, acesta isi va afla sfârsitul tragic printr-o executie nemeritata, la 10 februarie 1917, in jurul orelor 15.00, iar scena momentului de trista amintire va fi chiar Bacaul, mai exact poligonul de tragere, situat atunci pe locul unde se afla, la ora actuala, strada Constantei, nr. 6. Documentele istorice ni-l prezinta pe sublocotenentul martir, cu putin timp inainte tragicului sfârsit, demn, intr-un veston fara insemnele militare, cu capul descoperit si incadrat de plutonul de executie. “O comanda scurta, o salva si trupul lui se prabusi inert la pamânt”.
Dintr-un articol scris, câteva decenii mai târziu, de colonelul V. Oglan aflam ca: “Din anul 1967, configuratia topografica a zonei s-a schimbat, au disparut zidurile sinistre ale poligonului de tragere si odata cu ele insemnul de capatâi al sublocotenentului Ciulei”. Astazi, nu se mai cunoaste exact locul in care zac osemintele martirului ucis la Bacau. Se banuieste, doar, ca un bun crestin, gasindu-le ravasite, ca urmare a trecerii buldozerelor in perioada reconstructiei Bacaului, le-a luat si le-a reinhumat la marginea santierului de acolo. La scurt timp, se pare ca pe trupul ostasului român avea sa apese, din greu, o magazie cu materiale de constructie.
In ciuda acestei nedreptati istorice, bacauanii nu l-au uitat, iar povestea celui avansat, chiar de ei, la gradul de capitan, se mai aude si astazi prin satele din apropiere: “La Cacin (Casin) sus pe-o stânca, vegheaza un strajer/ In vale odihneste divizia de fier. Cu ochii peste hotare, cu arma la picior/ El plânge si blesteama pe-un mare tradator/ Pe Alexandru Sturdza ce tara si-a vândut/ (…)/ In orice parte a lumii tu vânzator spurcat. Ajunga-te osânda grozavului pacat/ Ai dus intâi la moarte pe capitan Ciulei/ Ca sa nu poata spune ce cugeti si ce vrei/ (…)/ Si prin stafete mute, ne ispitesti frumos/ Iar noi te blestemaram, c-ai fost un ticalos”.

Tupeu de tradator

Dupa fapta lor, tradatorii Sturza si Crainiceanu au fost urmariti si judecati. Insa, pedeapsa cu moartea, pronuntata impotriva colonelului Sturza n-a putut fi niciodata executata, condamnatul gasindu-se in tabara inamicului.
In lucrarea “Fapte din umbra”, R Georgescu ne spune ca, la scurt timp dupa definitivarea deciziei curtii militare, Alexandru Sturza si-a facut aparitia in Bcurestiul ocupat de trupele germane, unde a fost pus sa lucreze, culmea ironiei, in birourile Ministerului de Interne.Din aceasta postura, el “a desfasurat o intensa munca de determinare a ofiterilor sa semneze un formular-tip”, prin care acestia acceptau a nu lupta in contra Puterilor centrale si respingeau orice complot in contra intereselor germane. Când s-a convins ca Puterile centrale vor pierde razboiul, cu un simt al parvenitului inascut, Alexandru Sturza a schimbat casa sa din Bucuresti cu cea  a lui Alexandru Beldiman, situata in Charlottenburg, Germania, iar spre sfârsitul ocupatiei germane s-a stabilit definitiv in acea tara.

Dintotdeauna istoria, prin anomaliile sale, a permis sa-i scape intâmplari precum executia odioasa de la Bacau. Datoria noastra nu este aceea a demersului donquijotesc, de indreptare a acestor erori, ci asigurarea unei corecte reprezentari a adevarului istoric.