Universitatea Bacau ocupa locul 19 intr-un top al universitatilor din Romania

Mediul universitar bacauan sufera serios atunci când vine vorba de cercetarea stiintifica. Intr-un top al universitatilor (de stat si particulare) din România, realizat de Asociatia cercetatorilor români, Ad Astra, Universitatea din Bacau ocupa un mediocru loc 19, fiind devansata de majoritatea centrelor universitare de stat din România. Astfel, cadrele didactice din invatamântul nostru superior au reusit “performanta” de a publica doar 9 articole in revistele stiintifice recunoscute pe plan international, fapt ce reflecta slaba pregatire si performanta stiintifica ale reprezentantilor acestei institutii de invatamânt.

Mitul unui sistem educational competitiv, pe care românii l-au tinut artificial in viata, vreme indelungata, este contrazis, tot mai des, de rapoartele si clasamentele internationala care aseaza scoala româneasca pe ultimele locuri, comparativ cu scolile si universitatile din tarile civilizate. Drept dovada, nicio universitate din România nu a reusit sa se situeze printre primele 500 de universitati ale lumii. Una dintre cauzele acestei stari de lucruri o constituie si faptul ca pâna si cele mai performante universitati de la noi publica mai putin de un articol pe an, la 3 cadre didactice, in timp ce in tarile occidentale este normal ca fiecare cadru didactic din universitatile care pretind ca fac cercetare, sa publice in medie un articol pe an. Chiar si in aceste conditii, Universitatea Bacau ocupa un “onorabil” loc 9 in clasamentul general al universitatilor din România, realizat de Asociatia cercetatorilor români, Ad Astra.
Clasamentul are menirea de a reflecta pregatirea si performanta stiintifica a cadrelor didactice ale universitatilor, in revistele stiintifice recunoscute pe plan international. Pozitia mediocra ocupata de Universitatea de stat din Bacau dezvaluie o realitate ingrijoratoare, cu doar 9 articole publicate, acest lucru insemnând o medie de 3.95 de articole la 100 de persoane, fapt ce aseaza institutia noastra de invatamânt superior pe ultimele locuri, in rândul centrelor universitare de stat din România. Astfel, Universitatea Bacau este devansata de institutii de invatamânt superior precum: Universitatea “Valahia” din Târgoviste, Universitatea din Craiova, Universitatea “Dunarea de Jos” din Galati, Universitatea “Ion Ionescu de la Brad” din Iasi, Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad, Universitatea “Ovidius” din Constanta sau Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti, ca sa nu mai vorbim de restul universitatilor din Bucuresti, Timisoara, Cluj Napoca sau Iasi. Singurele centre universitare pe care universitatea din Bacau a reusit sa le depaseasca, in acest clasament trist pentru bacauani, sunt “S.R.L.-urile didactice” (Spiru Haret, Petre Andrei, Hyperion, Emmanuel), universitati particulare, orientate mai mult pe profit, decât pe cercetare stiintifica si câteva universitati de stat, foarte apropiate ca punctaj de Bacau, cum ar fi Universitatea din Oradea, Pitesti sau Brasov.

Cercetare “dupa Ureche” la Universitatea din Bacau

Pentru a afla o explicatie la ritmul “ametitor” pe care il cunoaste cercetarea stiintifica in Bacau, am analizat, la intâmplare, unul dintre multele CV-uri abracadabrante ale cadrelor didactice de aici.
Camelia Ureche este, din luna octombrie a anului 1996, lector universitar la Facultatea de Stiinte a Universitatii Bacau. Din 1992 si pâna in 1996 a activat ca asistent universitar in cadrul aceleiasi institutii de invatamânt. In tot acest timp, activitatile si responsabilitatile principale ce i-au revenit universitarului bacauan au fost: invatamântul si cercetarea. In noiembrie 2006, Universitatea Bacau ii ofera o diploma, ce o califica pentru “documentarea si imbunatatirea sistemului de management al calitatii in procesul educational si cercetare stiintifica”, pentru ca in acelasi an sa devina doctor. Nu ni se spune exact care au fost disciplinele studiate si competentele profesionale dobândite la aceasta forma superioara de invatamânt. Un lucru este, insa, clar. “Doctorul” Ureche nu are publicata, din ceea ce am aflat noi, nici macar o brosurica. In rest, suntem bombardati de articole, cu nemiluita, in revistele internationale cu circuit inchis, nerecunoscute de ISI (Institutul pentru Stiinta Informarii). Nici nu se putea altfel, de vreme ce Camelia Ureche se remarca prin articolase, privind “comunitatile de nevertebrate din culturile de varza” sau “insectele miniere ale plantelor din Parcul dendrologic Hemeius”.

Iata, daca mai era cazul, dovada faptului ca la Universitatea Bacau cercetarea se face “dupa Ureche”. Cele mai multe dintre albinutele noastre universitare deretica grozav, dar fara rezultat si fara vizibilitate, aruncând singura universitate de stat din orasul nostru intr-o deriva teribila, intre anonimat si mediocritate.